Numărul actual

 Dragi cititoare, dragi cititori,

Cum poţi să uiţi pe cineva gravat pe palmele mâinilor tale? Dar pe cineva pentru care ţi-au fost străpunse mâinile? Probabil cunoaşteţi tabloul „Mâini în rugăciune” de Albrecht Dürer (1471-1528, pictor, gravor şi matematician german), sau chiar aveţi acasă o reproducere a lui. Legat de acest tablou, circulă o poveste impresionantă despre doi prieteni.
    Se spune că Albrecht Dürer, deşi era talentat, nu îşi putea permite să studieze. El avea un prieten care, de asemenea, îşi dorea să studieze arta. Acesta i-a propus să tragă la sorţi, iar cine va câştiga se va concentra asupra studiului, pe când celălalt va munci să îi finanţeze studiul. După patru ani, urmau să inverseze rolurile. Dürer a câştigat şi s-a dedicat studiului.
    După ce a studiat în diverse oraşe europene şi a devenit cunoscut, Albrecht s-a întors, conform înţelegerii, pentru ca şi prietenul lui să-şi poată realiza visul. Şi-a dat însă seama că, pentru a-l putea ajuta pe el, prietenul său plătise un preţ groaznic: munca grea îi distrusese mâinile, degetele sale subţiri şi delicate erau înţepenite şi noduroase, iar artrita nu-i mai permitea să ţină pensula în mână. Franz Knigstein nu era invidios şi ranchiunos pe prietenul său din cauza jertfei făcute, ci s-a bucurat din toată inima de succesul lui, deşi pentru el viaţa ca artist nu mai avea nici un viitor.
    Într-o zi, Albrecht l-a vizitat neanunţat şi l-a găsit rugându-se pentru el. Impresionat de mâinile sale zdrobite, care tremurau în rugăciune, a făcut o schiţă după ele, iar mai târziu a realizat tabloul care l-a făcut mai celebru decât toate celelalte opera ale sale.
    De atunci au trecut peste cinci sute de ani, iar operele lui Dürer sunt expuse în muzee din întreaga lume. Niciuna însă nu eclipsează „Mâinile în rugăciune“. Acest desen ne aminteşte două lucruri: ajutorul pe care ni-l putem da unii altora şi stăruinţa în rugăciune. Dacă nu ştim sau nu vedem cum am putea să ajutăm pe aproapele nostru, cu siguranţă putem face un lucru: să ne rugăm pentru el.
    Poate această jertfă a unui prieten ne ajută să înţelegem mai bine cea mai mare jertfă din istoria omenirii. Fiul lui Dumnezeu a fost răstignit pe cruce pentru noi. Mâinile Lui au fost străpunse pentru păcatele noastre, El Şi-a dat viaţa pentru ca noi să putem avea viaţa adevărată, viaţa veşnică.
    Dacă am înţeles această jertfă şi Îl avem pe Isus Hristos ca Mântuitor şi Domn personal, atunci ştim că ne găsim în mâna lui Dumnezeu, mână care ne îndrumă, ne ocroteşte, ne mângâie şi ne educă. Din mâna Lui, nimeni nu ne poate smulge. Îţi poţi închipui un loc mai bun în care să fii?

Cu dragoste,